Albul curge pe pereți
Și-mi închid ochii peceți,
Lacăte, încuietori,
Ochilor mei păzitori.

Ea îmi spune că e bine,
Dar pupil-abia se ține
De atâta alb ce curge
Pe pereți ca pe o cruce.

Lasă-mă în albul meu
Să-nțeleg cine sunt eu,
Să învăț să cresc cuvinte
Dintr-un alb ce nu se vinde.

Albul cu baston de orb
Mi-a dat ochii unui corb,
Unui corb înfometat
Care albul mi-a mâncat.