agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1621 .



Coborârea în Infern
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [razvam ]

2012-05-18  |     | 



Coborârea în Infern

La-nceput a fost cuvântul…
Și se tot vorbea pe-afară cum c-ar exista viață după moarte…
Pe cuvânt c-am pus la-ndoială moartea!
Mi-au trebuit un chibrit, o lumânare,
Un pat de mătase, un vin bun și multe, multe petale de trandafir
Așa de brusc mi s-a aprins lumina încât
De speriat, chiar și după ce am stins lumânarea,
Sufletul tău tot mai lumina parcă pulsând gâfâit după gâfâit.
Cum în tot Universul era întuneric evident că atrăgeai atenția
Și-a trebuit repede să ne facem nevăzuți…
Curând am aflat că erai promisă și am simțit că turbez,
Începusem să fiu gelos pe cineva care poate nici nu exista
Dar când în sfârșit “buricul pământului” și-a făcut apariția
Mi-am dat seama că sigur ai tăi nu mă vor chiar dacă
Doar eu știu să-ți citesc gândurile…
Am ieșit p-afară cu băieții în timp ce tu te distrai cu noua ta păpușică…
Aici e poza când ți-ai dat seama că e cam limitat
Și ce satisfacție am avut când ai venit după mine plângând odată cu noaptea…
Mi-e de-ajuns gâfâind să-mi luminezi
O, tu…flacără…
Ce-ai fost, ești și vei fi mereu a mea…

Epilog
Simți cum te-mpresoară pereții simplului tău trup
Și-ți strivesc ființa rară și chiar aripile-i rup
Când ar vrea ca prin cuvinte gura ta să-i nască viața
Ca-n Geneză când din Domnul noi, cuvintele, am prins viată
Simți cum dis-de-dimineață visul tău se stinge-apare
Raza zilei altui vis, înc-o viață muritoare
Eu curând pătrund pământul și mă las pe mine-oglinzii
Închid ochiul cel din tină și-l arunc în neființă
Și cu cartea cea mai sfântă îmi ciobesc plăpânda frunte
Ca prin astă fantă sfântă mii de flăcări să inunde
Cartea mea nescrisă încă…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!