te sorb din tăceri răstignite-n calvar
din temei de plâns la capăt de cale
din ore cu gust amar de migdale
cât umbra privirilor din ochii de jar

aceeași pasăre zboară agale
prin noi ca pânda din ferestre de var
se țese din moarte un alt avatar
cu zale din carnea buzelor tale

te stingi în șoapta de ieri nerostită
din ritualul surpat în oglindă
de lacrimi cristalizate-n ispită

cum sângele lui Isus în osândă
dau muguri din dragostea împlinită
pe sălcii trimite vești briza blândă