strâng clipele nopții în mâini
ca pe o firavă pungă de plastic
zgomotul frământărilor ei se adună
infirm nopții, dar mie fantastic.

pisoarul în care urinez se deschide
cât o gură căscată când somnul vine.
lacom stă fiece picătură să o înghită.
deșert pentru fiecare celulă din mine.

fiarele nopții scârțâind anodin...
strigătul lor somnul mi-l taie.
sunt, pare-se, farmece care devin
între vis și realitate crudă văpaie.