O pată mută-n orizont
Mi-e cugetul închis,
Nor vaporos în forme transpunând,
Reflecția unui vis.

O rază rece de lumină
Mi-s ochii arzători,
În zilele ce-au fost și au să vină
Zăresc aceeași cale, bicolor.

Și un patetic cântec monoton
Mi-e trupul zdruncinat,
Și-aștept s-adorm într-un cocon
Având o altă rută de urmat.

Ca un minuscul punct în univers
Destinul mi se-arată.
Acum,adânc încerc să m-oglindesc,
Eu sunt?
Banală, previzibilă și ștearsă?

E uimitor de simplu, nefiresc.
Nu asta mi-e menirea!
I-au cu asalt voința și o-nmulțesc,
Mi-e limpede privirea!

Visul mi-e scut și calea crez,
Când spațiul se dilată.
Mă-nalț târâș și devotat escaladez,
Dau viața!