Dacă mi-ai fura bucuriile,
Dumnezeu ar inventa altele special pentru mine:
Le-aș culege în fiecare seară
Din dansul amețitor de carusele,
Din zâmbetele clovnilor deghizați
În vânzători ambulanți de vise!
Mi-aș cumpăra o porție mare
Și aș fugi în lume călăre pe un cal de lemn;
Același căluț de lemn
Cu care am fugit din copilărie.
Dacă mi-ai fura necazurile,
Dumnezeu ar inventa altele special pentru mine:
Le-aș culege în fiecare dimineață
Din urmele pașilor tăi, dispăruți pe aleea rătăciților
Din zâmbetul tău formal, cu care-mi spui
La revedere iubito!
Din privirile tale prăfuite, din care urlă indiferența.
Dacă mi-ai fura și bucuriile și necazurile
Atunci
Dumenezeu... m-ar reinventa!