agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-10 | |
Motto: Festina lente
Chibritul Chibritul, cum stătea pe un pervaz, Simți un neplăcut miros de gaz Și, când stăpâna, blondă și zglobie, Se îndreptă decisă spre cutie, Cu degetele-i gingașe să-l prindă, El refuză cu totul să se-aprindă! Dar gospodina scoase din poșetă, Cu mâini de fumătoare, o brichetă. Eu n-o să fac elogiul celor care Ne dau chibritul doar de scobitoare Și nici nu vreau să-i procopsesc c-un sfat Pe cei ce vor să scape de fumat; Doar spun că-i bine, uneori, un pic, Să fim atenți la cei cu cap mai mic. Râma Târându-se încet, prin ierburi ude, O râmă era sigură c-aude Hliziri și ironii răutăcioase: Că-i moale, slabă și că n-are oase, Că se târăște tot mereu, agale, Umilă printre fire verticale. O să le-arăt că am și eu coloană, Doar n-am cerut vreodată de pomană! Și chiar trecu la fapte: așadar Se cățără cu grijă pe un par, Întinsă, verticală și măreață... Dar apăru, ca din senin, o rață Ce-o înghiți chiar pe nemestecate... S-a dus, dar a murit cu demnitate! Mașina și locul de parcare „Mă lași mereu să stau cu ochii-n soare” - Zicea odată locul de parcare Când limuzina se-ncălzea să plece - „Și nu ar fi problemă, timpul trece, Dar vin aici, în lipsa-ți, vechituri Cu scurgeri de ulei la-ncheieturi, Se scutură de praf, se pun pe cric... Mai e puțină vreme și mă stric! Sunt plin de găuri, pete peste tot... Ar fi mai bine să rămâi, socot: M-ai apăra de rele evidente Și te-ai feri și tu de accidente”. „Moncher, nu pot rămâne pe vecie, Mai trebuie să merg la datorie! Ai auzit vreodată de chenzină? Cu ce crezi că mă umplu de benzină Să pot să ies și eu în lumea vie, S-adun povești, să ți le spun și ție? Pe urmă, să fiu sinceră de tot, Mă mai parchez și eu pe unde pot”. Aș vrea să fiu imparțial, dar eu, Cum dau, când vin acasă, mai mereu De nechemați pe locul de parcare, Un fapt ce mă irită foarte tare, Deși sunt vechi șofer, de meserie, Votez cu cel ce vrea statornicie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate