agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-30 | |
Gelozie
Astăzi, marea-i ca safirul, cu reflexe de topaz, Soarele discret răsare și-o sarută în extaz. Marea-n valuri lin tresare oglindindu-l cu ardoare și-i răspunde visătoare, în întreaga ei splendoare. Dintre nori, palida Lună îi privea înfrigurată și gândea că mândrul Soare o iubise altădată. Gelozia o cuprinde și dispare iar în nori, pregătită să-i surprindă facând amor până-n zori. Trena-i – mantie cu stele, tot argintul prins în păr, raze-n platină o-mbracă, o regină-ntradevăr. Din înaltul bolții, Luna privește surprinsă-n mare, unde își vede doar chipul în oglinda lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici și alge de mare puse-n ordine firească fauna sa-și odihnească. Frematând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i primitoare icre și fructe de mare. Plouă iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc îndată cerul. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți, abrupți. Apa este-nvolburată, sclipiri calde de argint, și goneste-nfrigurată înspre mare, licărind. Observând-o, intrigată Luna-și zice în sinea ei, că marea este superbă, dar Soarele-I doar al ei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate