Am fost condamnată
La o eternitate de carceră
Pentru că am omorât un suflet.
Nici eu nu știu cum de-am ajuns
Până în punctul acela extrem.
Îmi amintesc doar că l-am cunoscut,
Apoi l-am iubit.
Dar l-am iubit mult și prost.
Oricum, în ultima vreme, părea
Că se plictisise de universul nostru,
Și, din când în când,
Chiar se sufoca în el,
Așa că eu, orbită de iubire,
L-am smuls total din lumea noastră,
Fără să mă gândesc că astfel,
L-am smuls și din viețile altor femei.
Și iată-mă aici,
Pedepsită pe veci pentru că
Am ucis un suflet.
Dar nu-mi pare rău.
Carcera asta e mult mai primitoare
decât lumea creată cu el.