agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-17 | | O mamă turturea, cu-n suflet cum altu' nu-i, Își alina odorul, murind de dragul lui, Hrănindu-l grijulie, când ciocu-și deschidea, Și-l ciugulea prin puf, un fel de-al mângâia. * Ar fi oprit mămica, și timpul doar să fie, Puiuțu-n cuib, copil, o-ntreagă veșnicie! Să-l fi hrănit o viață cu ciocul ei de mamă, Doar să-l audă zilnic, cum ciripind, o cheamă. * O, ce mult îl iubea, era comoara sa, Îl cuprindea duios și parcă-l legăna, Cum face orice mamă cu mititelul său, Și-i tare încântată, îl vede ca pe-un Zeu! * Frumos îi mai cânta, așa melodios! El o privea în ochi și-o admira. Sfios, Dorea și el să cânte, așa, ca mama lui, S-o bucure cumva, chiar de era un pui! * Dar ieri venind la cuib, cu gușulița plină, Zări înspăimântată, un pui lângă tulpină. S-a-nfiorat și zborul l-a frânt înfrigurată, Și a plonjat spre el, căzând ca secerată! * Era puiuțul ei, lumina, suflu, viața, Ce-o aștepta cu drag, și ziua, dimineața... Perluța sa din puf, cu ochii de mărgea, Cui să-i mai dea gângănii? Doar pentru el trudea! * Pică îngenunchiată, zdrobită de durere, Și Domnului, c-o rugă, ea, ajutoru-i cere, Să facă o minune, să-i dea puiu-napoi, Că nu va rezista, va pieri prin zăvoi. * Înfrântă, tulburată, începu să-l hrănească Cu gâzele aduse; să plângă, să-i vorbească, Sperând că dulcea hrană, îl va înzdrăveni, Și vioi puișorul, din nou îi va zâmbi! * A fost doar o dorință, un licăr de speranță, Puiuțu-i nemișcat. Ea ciugulind verdeață, L-a învelit cu grijă pân' nu s-a mai văzut, Și a rămas acolo, zăcând, unde-a căzut! * Fără copilul său, sufletul mamei moare, Să aibă mii de vieți, de-ar fi nemuritoare, Va pribegi o viață, o umbră călătoare, Căci fără odoraș, nimica nu mai are! * Cu inima a plâns. Ar fi strigat durerea, S-audă lumea-ntreagă, da-i sleise puterea. Și-n zori, lângă tulpină, mămica-naripată, Își ținea puiu-n brațe, se stinse împăcată! ******************** Dar iata, deodată, din verdele văzduh, Se-apropie de ea un pui ca un sfant duh, E puiul ei cel drag, odorul mult dorit, Și se trezi pe dată din somnul chinuit. Îți mulțumesc, o, Doamne, că nu-i adevărat! Că e doar visul meu, cel ce m-a-ndurerat, Și spre văzduh zburară, cu fiul lângă ea, Ea, mama lui cea dragă, din ochi îl mângâia...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate