câteodată ești un om pe cruce
dar nu christul resemnat
mai degrabă o mână uriașă îndreptată spre pământ
cu tristețea unui bolnav în ultima fază

reciți simplu fără amestec de alte voci
cât mai multe poeme depigmentate
concepute într-o foarte revoltată tinerețe
iată și câțiva privitori care mănâncă lângă pietre fragmente de pâine și râd

ești întrebat de ce te-ai suit tocmai acolo
spui că pentru fiecare se naște câte-o răstignire
mai mare sau mai mică, după posibilități
în funcție de verticalitatea coloanei
nu vor să audă și iar râd chirciți la picioarele tale
îți mai aruncă mirați o bucată din propriul lor suflet
așa...ca să nu mori de foame