tata făcuse frontul aproape de simowniki o gară părăsită într-un colt uitat de lume
și stearsă cu desăvârșire de pe harta necuprinsă a cerului siberian
s-a întors într-o dimineață rece de iarnă
avea proteză de metal la piciorul stâng
înfăsurată intr-o piele de cerb tanăr si legată cu sfoară groasă din cânepă
am alergat spre el iura iura m-a strigat
și am simtit cum cerul ne învelește pe amândoi ca o patură groasă
precum mantaua soldatească rece si ponosită mirosind a tusonkă sudoare și ulei de motor
nostalgii de iarnă amară săpate în tranșee albe cu crinolină
amandoi langă cuptor la masa veche din lemn de stejar
ti-am păstrat scrisorile tătută
vorbe de duh așternute cu sfințenie în stergarul alb de bumbac brodat pe margini
vorbe de duh scoase la ceas de seară din valiza scorojiotă din lemn de brad
cald și blajin heruvim
așa era tata
în cămașa kaki soldatească piept dezgolit la gâtul împietrit al iernii
mi-e frică tătută mi-e frică
azi noapte am dormit în podul surii
afară erau soldati
făceau mult zgomot și vorbeau altă limbă
mi-e frică tatută mi-e frică si uneori doar gandindu-mă la tine plângeam până adormeam
bce prohodit iura, toate vor trece
lumea asta, blead, e o lume rea o lume fără mamă si fără tată
fără principii
și ce dracu sunt alea principii cand n-ai pe masă decât un boț uscat de mămăligă
si o strachină de popenchi
lasă iura, vor trece toate, ne boisea
așa-mi spunea tata când venea acasă
cald și blajin heruvim într-o iarnă rece și-amară