N-ai voie să intri femeie!
În altarul de singurătate
unde slujește bărbatul de rugă!
Cu privirea, tu dezvelești
sămânța de coaje,
înainte de vreme
și superi degetele crucii.

Lasă-mă în carapacea mea înghesuit
ca un univers în univers!

Când ceilalți oameni se închină
miluiți în genunchi,
sufletul cutreieră prin aer,
plutește ca un balon de săpun
spre o dorită împărăție.

Atunci mă mir
cum poți să privești tăcerea;
să-i citești necuvintele
cu ochii în pământ,
resemnată în fața păcatului,
împlimită că-l ai!

Ești în starea reculegerii...

Sfinții au ochii ficși spre tine
îți cer voința de înălțare,
în afară de ceilalți oameni
care te vor părăsită
de propriul destin.