Spiridușii Dic și Doc,
Nu stau nicio clipă-n loc.
În pădure locuiesc,
Grijulii o ocrotesc.

Taie arborii uscați,
Ca să poată fi plantați
Alții tineri, sănătoși,
Și să crească viguroși.

Dacă un pom oarecare,
Are gândaci, lărvișoare,
Atunci fug pe ploi, pe soare,
La doamna Ciocănitoare.

Ea se-avântă încântată,
Către partea vătămată,
Îl consultă, se sucește,
Pe gândaci îi dibuiește.

Într-o zi în poieniță,
Au găsit o veveriță,
Un puiuț căzut de sus,
Iute mamei i l-au dus!

Altădată, la izvor,
Au zărit un căprior
Cu o rană la picior,
L-au oblojit repejor.

Și pe Rică l-au salvat,
Iepuraș neastâmpărat,
A umblat cu focul, iată,
Îngrozind pădurea toată!

L-au mustrat și explicat:
-Cu focu' nu-i de jucat!
Ustură și pârjolește,
Tot codru îl nimicește!

Nu mai zic ce-ngrijorare,
Căci pe băltă e oroare!
Peștii neajutorați,
Mai să fie sufocați!

Câte deșeuri și pungi,
Parcă-i creionată-n dungi!
Ce miros îngrozitor,
Și-au sărit în ajutor!

Au strâns de pe balta toată,
Lăsând-o lină, curată,
Însă sunt și întristați
C-au găsit arbori tăiați.

Stând pe cioturi, cu durere,
Au expus a lor părere:
"Omul care i-a tăiat,
Este un depreciat!”