Mă-împiedicam de stive de oțel
Pe unde azi mă-împiedic de moloz
Și tot mai des ascult câte-un mișel
Ce-ar vrea să-mi spună că e viața roz

Numai că el, mișelul, chiar nu știe
C-am mai trăit și o altfel de viață
Nu chiar atât de roz mai cenușie
Dar fără a fi condus de vreo paiață

Iar azi paiațele sunt peste tot
Mai jos, mai sus care ne manevrează
Supuse toate de unui mafiot
Care ne-ascultă și ne spionează

Cu-întreg puhoiul de informatori
Care în loc să apere poporul
Sunt șI slugarnici dar și profitori
Nesocotind dreptatea și-adevărul

Iar eu ca cetățean contribuabil
Care plătesc reforme eșuate
Va trebui ca să suport probabil
Și-n viitor aceste oale sparte

Și să mă-împedic de molozul lor
Ca de molozul marilor coloși
Ce-au fost clădiți pe vremuri de popor
Și demolați acum de ticăloși

Fiindcă reforma și restructurarea
Ne-au cam schimbat destinele și viața:
Noi cu șomajul, ei cu bunăstarea,
Iar la „butoane” e tot el, paiața