Golul dintre punctele de convergență
dispare
printr-o linie care le unește.

Fruntea încrețită, săpată de gânduri,
și cântecul greierilor din urechi
ne sporesc nesiguranța.

În aer vântul nervos al furtunii
strivește sunete bolnave
și naște teama,
la răspântii de sensuri
palmele bântuite de linii
își citesc destinul.

Ochii se înduioșează
pe obraz cu lacrimi de sare,
sufletul cald intră și-n pietre,
absoarbe puterea unui zeu
în crucea voinicului
purtată pe piept
de strămoșii neînfricați.