Visele fiecăruia dintre noi sunt ca picăturile de ploaie.
Este imposibil să le prindem pe toate,
Dar important este să uităm întotdeauna umbrela,
Pentru a ne putea uda cât mai multe vise.
Oamenii au o tendință ciudată de a căra după ei
Peste tot propria umbrelă,
Forțând să intre întotdeauna sub norii celorlalți.
Eu am găsit soluția ideală.
Mi-am comandat un nor autentic.
L-am personificat cu fulgere și tunete.
Oamenii se tem de necunoscut, de zgomote și lumină,
Și astfel, evită cu toții să se mai lase udați de visele mele.
Mă bucură tare mult acest lucru.
Pot încerca în pace să prind cât mai multe picături.
Voi ieși demnă din furtuna mea, în clipa morții,
Având pe conștiință faptul că dacă au rămas picături sub nor,
Măcar nu mi le împlinește altcineva.