uneori
octombrie vine fără tine
învăluind orașul
cu aceeași tandrețe
care purifica aerul
atunci când ne întâlneam

din pântecul străzilor
saturate de crizanteme
se naște blând așteptarea
revărsând însorit diminețile
peste cartierul de ceară
unde am pus la presat
zilele noastre
pe care până nu demult
le cântau în fereastră
păsări cu pene roșii
ca un sărut

fără tine
îmi desenez acum cerul cu frunze
și încerc să inventez
un alt fel de lume
să mă îmbrățișeze toamna
cu mâinile tale