Eu cred că toamna e un tren
Al căilor ferate sufletești,
O garnitură cu vagoane crem
În care-ți urci tristețea și-o călătorești.

Toamna e tren cu gări lacrimogene,
Un anotimp feroviar și ruginiu
Prin care călătorii-și duc alene
Valiza vieții sfârșite timpuriu.

Ne tot suim în trenul autumnal
Tras greu de-o palidă locomotivă
Din care un mecanic bard ocazional
Ne șuieră sirena afectivă.

Vom coborî cândva la cap de linie
Din trenul toamnei existențial
În gara unde ne-or cânta o jelanie
Toți popii lâng-un dric ceremonial.