Sunt câte zile, câte luni
De când în dicolo de noapte
Măicuța ochii-ți blânzi și buni
Își țin privirile-ncuiate

Ești toată ferecată-n lut
Sub ploaia rece și-ntomnată
Și ce mâini calde-ai mai avut
Ce mângâieri în ele-odată

Acum acolo-i sat pustiu
Vechi buruieni și părăsire
Doar amintirile mai știu
Tristețea-n zdrențe s-o deșire

Doar pieptu-n picuri de suspin
De-oftat amar în prag de seară
Mai simte umbrele cum vin
Să-și schimbe straiele pe-afară

Și să ne strige fără grai
Pe numele orfan de-acasă
De câte zile negre stai
Măicuță-n noaptea friguroasă ?