Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii

Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie

Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceața acestei dimineți

Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..