agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-01 | |
Cartea Poemelor
*** 32 *** Greierele pătimaș S-așterne seara, ca o pătură, Moale și fragedă, Înnegrind cerul, cu încetineală, Iar vântul, suflă… Florile, le scutură, În timp ce stelele apar, Cu îndrăzneală… Cumva, acolo-n iarba ‘naltă, În locuri unde-aveau furnicile castele De se-adunau cu mic, cu mare, laolaltă, Printre mușchii umezi, ciupercuțe, rămurele, Artiștii, în razele lunii, de apăreau frumoși ca prinții, În fracurile lor galante, La vârsta senectuții Și care mai de care, Își exprima talentul. Veni și micul greieraș, Al artei, pătimaș Și-și trase scaun: o surcică. Apoi, se aseză acolo, în lumină, Cu brațele-i pe-o frunză mică… Începu să cânte o baladă, În liniștea nopții… „Cri, cri, cri”, S-aude, prin tufișuri, Un glas trist, la vreme de restriște, Dar toate nu-s ce par a fi, Când vocea va sa-și schimbe Acel artist, în clipa când intercalează alte partituri, La început, mai slab, cu tonuri joase, Că a pierdut un suflet drag, în acea noapte, Apoi, mai vesel, cu tonuri ‘nalte Când un alai, la fel ca el, îi aruncau ocheade Și uite-așa, trecuse vremea… Dimineața a sosit… Se împraștie adunarea Când s-anunță dinspre orizont, un răsărit… ©Th3Mirr0r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate