ca-ntr-un desen nerostit
dorințele zămislesc tunetul inimilor
în silabe imaginate pe cadranul vieții
unui ceas
ce aparține unei alte dimineți
amorțite în împărăția ierbii
împletită într-un fluviu verde
aprins

curge o umbră
când buzele ating chipul unei inimi de azbest
pe care se pictează un incendiu
al unor iubiri
imposibile

niciodată fără ea
pasiune
ca o curgere lină către un vis ce râde
sinceritate
coborâtă în cea mai perfectă ortografie
a sărutului
uitat pe tine femeie
și-ți rămân dator
pentru viață.