agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-22 | |
Pe mine nu mă puneți în genunchi
Și nu mă-ncolonați în rând cu turma, Eu nu sunt vreasc ca să mă rup de trunchi Și nici n-o să vă las să-mi ștergeți urma! Voi pseudo-satane de doi lei Ce-ați îndobitocit o lume-ntreagă, Atât vă spun, pieriți din ochii mei Cu mine, cât sunt viu, n-o să vă meargă! Sistemul vostru făcător de sclavi, Băgați-vi-l în fund, mă lasă rece Lătrați cât vreți, decerebrați bolnavi! La mine, "câinii latră, ursul trece"! V-ați și făcut voi șefi peste sărmani Ce-abia își duc poverile în spate, Să-i cocoșați mai mult, pe câțiva bani, Mințindu-i că robia-i libertate! Și profitați de ei că-s necăjiți Și disperați ca să-și câștige-o pâine, Știți bine că oricât îi umiliți, N-au unde merge, tot la voi vin mâine! Pe mine nu mă puneți în genunchi Nu sunt docil și nu vă sărut mâna Am să vă stau în coaste ca un junghi Și am să vă înfrunt întotdeauna! Nu-mi sunteți șefi, mi-e șef doar Dumnezeu Pe voi vă scuip când vă răstiți la mine! La mine-n viață hotărăsc doar eu Și fac ce vreau, nu fac ce vă convine! Nu sunt robot ca să mă programați, Zilnic să-mi sap câte puțin mormântul, Să fiu cum vreți, n-o să mă obligați, Căci sunt cum vreau și liber mi-e cuvântul! Nu vreau să mă-nțelegeți eronat, Ce spun, par poate vorbe-nălțătoare, Însă decât o viață-ngenunchiat, Mai bine-o moarte demnă, în picioare! Știu că m-ați vrea un retardat incult, Știu că gândesc și asta nu vă place, Nu știu să tac și nici nu știu s-ascult, Nu mă puteți schimba, n-aveți ce-mi face! E tragic pentru voi că existăm Noi, cei câțiva ce ignorăm demența! În lumea voastră loc nu ne aflăm, În lexic, noi n-avem obediența! Cum vă spuneam, nu pot să fiu robot, Și crucea mea, mi-o port cu demnitate Sunt LIBER să gândesc, să vreau, să pot, Urmez un singur drum: spre LIBERTATE! Cu dedicație celor care acum 23 de ani nu au stat în genunchi. Vă mulțumim pentru curaj și vă cerem iertare, pentru că ecoul strigătelor voastre de libertate este atât de ignorat într-o societate mult prea apatică și, în general, degrabă uitătoare a zilelor noastre. Voi sunteți ultimii eroi veritabili ai României! Cinste Vouă!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate