agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 727 .



Pe mine nu mă puneți în genunchi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bitterblue ]

2012-12-22  |     | 



Pe mine nu mă puneți în genunchi
Și nu mă-ncolonați în rând cu turma,
Eu nu sunt vreasc ca să mă rup de trunchi
Și nici n-o să vă las să-mi ștergeți urma!

Voi pseudo-satane de doi lei
Ce-ați îndobitocit o lume-ntreagă,
Atât vă spun, pieriți din ochii mei
Cu mine, cât sunt viu, n-o să vă meargă!

Sistemul vostru făcător de sclavi,
Băgați-vi-l în fund, mă lasă rece
Lătrați cât vreți, decerebrați bolnavi!
La mine, "câinii latră, ursul trece"!

V-ați și făcut voi șefi peste sărmani
Ce-abia își duc poverile în spate,
Să-i cocoșați mai mult, pe câțiva bani,
Mințindu-i că robia-i libertate!

Și profitați de ei că-s necăjiți
Și disperați ca să-și câștige-o pâine,
Știți bine că oricât îi umiliți,
N-au unde merge, tot la voi vin mâine!

Pe mine nu mă puneți în genunchi
Nu sunt docil și nu vă sărut mâna
Am să vă stau în coaste ca un junghi
Și am să vă înfrunt întotdeauna!

Nu-mi sunteți șefi, mi-e șef doar Dumnezeu
Pe voi vă scuip când vă răstiți la mine!
La mine-n viață hotărăsc doar eu
Și fac ce vreau, nu fac ce vă convine!

Nu sunt robot ca să mă programați,
Zilnic să-mi sap câte puțin mormântul,
Să fiu cum vreți, n-o să mă obligați,
Căci sunt cum vreau și liber mi-e cuvântul!

Nu vreau să mă-nțelegeți eronat,
Ce spun, par poate vorbe-nălțătoare,
Însă decât o viață-ngenunchiat,
Mai bine-o moarte demnă, în picioare!

Știu că m-ați vrea un retardat incult,
Știu că gândesc și asta nu vă place,
Nu știu să tac și nici nu știu s-ascult,
Nu mă puteți schimba, n-aveți ce-mi face!

E tragic pentru voi că existăm
Noi, cei câțiva ce ignorăm demența!
În lumea voastră loc nu ne aflăm,
În lexic, noi n-avem obediența!

Cum vă spuneam, nu pot să fiu robot,
Și crucea mea, mi-o port cu demnitate
Sunt LIBER să gândesc, să vreau, să pot,
Urmez un singur drum: spre LIBERTATE!


Cu dedicație celor care acum 23 de ani nu au stat în genunchi.
Vă mulțumim pentru curaj și vă cerem iertare, pentru că ecoul
strigătelor voastre de libertate este atât de ignorat într-o societate
mult prea apatică și, în general, degrabă uitătoare a zilelor noastre.
Voi sunteți ultimii eroi veritabili ai României! Cinste Vouă!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!