1.
somnul prelungit ucide durerea
la fel și albul la fel și iarna
mere inimi degete pomi
toate au înghețat ca-ntr-un tablou de caravaggio –
îngerul decăzut cu aripile ude cu vioara pe brațe
zace dezbrăcat dârdâind îngropat în zăpadă
în mijlocul câmpiei citind
câteva cuvinte scrijelite pe ușa unui tren
ce străbate în viteză pustiul
amor vincit omnia

2.
ne pregătim pentru sărbători sau pentru moarte
e totuna
primim colindătorii preotul ascultăm aceeași muzică
ne întrebăm la sfârșitul slujbei de crăciun cine sapă groapa
nebunului

3.
aici ninge mereu
mai ales când dormim
viscol și nămeți în visele noastre
gerul ne crapă ochii
iar întreaga lume se adună suflând în pumni
în jurul unei lumânări stinse

4.
dacă singurătatea nu are nume
atunci trebuie să îi găsim un trup pe măsură
dacă ne este frig ori frică
atunci trebuie să ne imaginăm că facem dragoste
cu un donator de sânge cu lumina stinsă
dacă singurătatea este bolnavă
atunci trebuie să îi punem un cuțit în mână
dacă singurătatea ne apare în rugăciuni
în chip de femeie învăluită de o aură strălucitoare
atunci trebuie să îi dăm cartea opus pistorum
și să o alungăm cu pietre cât mai repede