agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1459 .



Crai-Feciorul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Unghe ]

2013-01-09  |     | 




Fiindcă tot n-aveam ce face,
Într-o seară,
Am plecat așa prin Haos,
Într-o mică preumblare
De vreo cîțiva ani-lumină…

Mă gîndeam că poate soarta,
Norocoasă,
Îmi va scoate-n cale-o zînă,
S-o vrăjesc și să rămînă
Peste noapte, -n cer la mine.

Aș fi dus-o, dimineața,
Somnoroasă,
Pînă-n poartă-n Necuprins,
De-unde ea ar fi descins
În pustiul de-ntuneric…

Tot plutind în adierea
Golului,
Mă priveau din părți, aievea,
Ochii stelelor căprui,
Însetați de-o sărutare…

Mîndru, cum am fost de-o Beznă,
N-ascultam
De chemarea pămîntească;
Eu o dragoste cerească
Îmi doream, ca-ntotdeauna…

Cum zburam prin necuprinsuri,
Îngrădite
De-ale lanțurilor stele,
Mă gîndeam zîmbind la ele
Că li-e inima prea strîmtă…

Și-am plutit așa-n neștire,
Bat-o vina !
Nu mai știu cîți ani-lumină,
Într-un neștiut, că Luna
Se credea stăpînă-acolo…

Mi-amintii apoi povestea,
Prea ciudată,
Unui rătăcit prin ceruri,
Străbătînd spre noi, din Neguri,
De-undeva dinspre… Pămînt !

Era unul din mulțimea
Neștiută,
Zămislită din mișcare,
Doar de-o clipă, mi se pare
Numai cîteva milenii…

Cineva le-a zis acestor
Neființe,
Oameni, au și-un soare parcă
Și-un sistem solar și încă
Un… Pămînt pe care stau…

- Eu-s Feciorul-Fără-Nume,
Din adîncuri,
Locuiesc lîngă Lactee
Și, cît noaptea va să steie,
Am plecat într-o plimbare…

- Eu sînt Luna cea vestită !
Ce te miri ?
Mă iubește-o lume-ntreagă
Și mă cîntă, că sînt dragă,
Dulce, mai ales poeții.

Vino-ncoa’, Fecior-Lumină,
Că-s frumoasă,
Mă pricep s-alint bărbații
Și în Haos nu sînt spații
Cîtă dragoste-am în mine…

- M-amăgești, pustie Lună,
Rătăcită,
Ești o tîrfă aruncată
De stăpîni și-apoi lăsată
Și de oameni, pămîntenii…

Ești bătrînă, scofîlcită,
Fără suflet
Și ești rece ca pustia;
Împrumuți lumina-altuia
Și te minți că porți lumină.

Te-ai iubit cu toți netoții
Și mi-e silă
Să fac dragoste cu tine;
Nici nu știi de unde vine
Crai-Feciorul-Fără-Nume !

- Ba, eu știu, tu stai cuminte
Lîngă mine,
Că mi-a spus cîndva, în treacăt
Dintr-un haos spre alt scapăt,
Cînd trecut-a, o cometă…

Vino, lasă tu mîndria,
Și mă strînge,
Că-i vedea ce bine-i, dorul
Să-și aline Crai-Feciorul
Cu-o iubită-n veci fecioară…

- O, vorbești prostii, nebuno,
Lună, tu !
Ești o fufă ordinară
Și-n pustia siderală
Alta nu-i mai ticăloasă…

Te-ai lăsat cuprinsă-n mreje
Pămîntene
Și ai fost iubită, o știi,
Lui Petrarca, Goethe și
Eminescu, mi-a spus Omul…

Iar gîngăniile-acestea,
Împrejuru-ți,
Ce sînt, Tîmpo, spune, știi ?
Þi-ai zvîrlit în Haos plozii
Zămisliți cu pămîntenii !

Și în pieptu-ți, ce e roșul
De acolo ?
- E un steag, așa îi spune;
E adus aici din Lume,
De un rus, un om, cu-o navă…

- Navă, oameni, rus, dar ce-i ?
Nu pricep !
Ești pierdută-n hău, nebună,
Și de numele tău, Lună,
N-aș vrea-n veci să mai aud…

Nouă-n ceruri ne-arăți dosul,
Precum știu,
Dar, mai azi, aflat-am, iată,
Luna-i fotografiată
Pe la spate, tot de oameni !

Te-ai dat vieții efemere,
Te-ai vîndut
Spre-a muri, la pămînteni
Și în goluri, peste vremi,
Îndrăznești să-mi ceri iubirea…

Nu mai știi ce-i Veșnicia,
Moartea-n haos;
Te-nvîrtești în jurul unui
Învîrtit în jurul altui
Și te crezi nemuritoare !

Mă voi duce înainte,
Înspre Marte !
Se prăvale rîsu-n hău:
- Marte zici ? E-un fătălău !
Și tot rîde Luna, rîde…

- Mă voi duce-n Veșnicie,
Înspre Goluri,
Să-și aline puțin dorul
De iubire Crai-Feciorul
Din abisul de-ntuneric…

- Te vei pierde-n necuprinsuri,
Vei muri !
Pe cînd eu, tot în mișcare,
Voi fi-n veci nemuritoare,
M-or cînta poeții și…

- Taci, nebuno, nu-nțelegi,
Lună, tu ?!
Că de mii de ani-lumină,
Numai Moartea e stăpînă
De-nceput spre Nesfîrșit !

București, 5 aprilie 1965


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!