vin de pe câmpul de luptă,
mă grăbesc pentru că nu mi s-a permis
să fac pe nebuna în ploaie,
m-ar fi vorbit toată mahalaua, 10 ani de-acum încolo.

drumul meu scârțâie
ca o podea veche,
îmi iau energia
de la mâinile ascunse în calorifer,
în țevile din sanatoriu.

amestec pânze de păianjen cu miros de cafea,
mă rotesc încontinuu într-o roată înghețată,
lipită de căldura de ieri.

suntem placente vinete
și ne scurgem în canalizare.
avem dreptul să ne atingem
și să rămânem traumatizați.