privirea ta mă prinde din urmă
ea nu merge drept
ea mă urmează șerpuind
cu viteza calului în galop
deplasarea privirii tale
e aidoma sufletului de pasăre
vine în zbor
mă ajunge
mă lovește
cu aripi de unicorn
peste obraji

ochii mei varsă sânge
la amintirea privirii tale

e atâta liniște aici
încât îți aud privirea
pași monotoni
pe pardoseala cerului

eu urc muntele de cleștar
cu privirea ta în spate
e atât de grea povara
că m-am gârbovit sub ea

și îngerul acela
ce-mi tot atinge creștetul
cu spada
îmi amintește mereu
de ea
în noaptea aceia
când luna ne-a nis continuu
trupurile adulterine