'Năuntrul de tăcere, cu inimă de piatră
gerește depărtarea și vag ne ia în seamă;
băgăm în buzunare un mic fior de teamă
și timpul la răscruce de drumuri van ne latră.
o mare de-nceputuri încerc să o tot isc
din liniște și zgomot, aduse împreună
privind micimea lumii de pe un falnic pisc
dar Tot se dovedește a fi doar o minciună.
îmi simt micimea. bate cu fiecare vers
zadarnic Universul în spațiu îl tot caut
pricep tîrziu că-n mine e-ntregul Univers
se-aud în Cer speranțe și cîntece de flaut.
nu știu de sunt alesul în căutări de muze
dar focu-mi arde lesne, dogoritor pe buze.