PLECAT


Plecat în pelerinaj printre gândurile mele.
O vină neglijată, în agonie, mă însoțește enervant.
Rugăciunea mă ajută și mă iartă.
Mă declar stăpân în imperiul iluziilor,
construiesc castele dorințelor,
le împodobesc cu întrebări
și-mi hrănesc energiile
aranjate, aparent nefiresc, în grădina timpului.
Visez să le vând ieftin, să-mi păstrez doar fericirile.
Toate m-au costat.
Îngrijorată, umilința mă prezintă tuturor
că-s o frunză ruginie, pe un ram oarecare,
în giganticul arbore al vieții cu nerv.
Destinul de frunză!