Trec zile, ani, o viață aproape
Și mai adânc mă pierd în comă...
Ultim vivant pân’ să mă-ngroape
Mocirla unei nații... Vomă!

Trăiesc ca toți din experiență
De malformații-n schistosomă;
Hidoase nașteri, competențe
Corupte de demenți... O vomă.

Atât de strâmbi rămân produșii
Ce-au ieri și azi, mâinele, ”p-ormă”
Și nu-și descoperă intrușii
Ce fac ingurgitatul... vomă...

... Totul se-nghite-n umil stoic
Crezând minciuni despre-o reformă...
Cap ghilotinei dând eroic
C-oricum ”degeaba”-i bun, de... vomă.

Tentaculele-s ca o pânză
Îngemănând hâda diformă
Ce-i la vedere grasă, rânză
De binele-i, ce rău dă-n ... vomă.

Prietenul iscoadă-i, lașul,
Ce vinde tot și se transformă
Din ”finul” de-altădată-n ”nașul”
Ce varsă tot șiroi de... vomă.

Aleși din pleavă neștiută
Ești însuți gafa tu, enormă,
Jucând vot ”X” partida slută
Ce-ți dă-napoi promisul... vomă.

Și legile ți le fac ție
Iar vinovați dispar fantomă,
Căci ei le fac spre-a ta robie
S-o ispășești că meriți... vomă.

N-ai învățat nimic, credință
Și-n loc să crezi Iisus, pe Tomă,
Îmbuibi pe popi în pocăință...
Debil de minte, suflet... Vomă!

Te uiți năuc la clevetiri
Și crezi politic ca pe-o dogmă
Și-erou le ești la uneltiri
De te supui prost; le-nghiți... vomă!

Judecătorii-i crezi divini;
Toți președinți făcându-și normă
Să-ți dea pedepse fără vini,
Că imuabili se țin... vomă.

De ți se spune adevăr
Te umfli-n pene ca o gomă
Și critici, spui că ești popor...
Și restu-n jur, sunt toți o... vomă.

... Mă-ntreb de unde mi se trage
Căci mă credeam pe drept de-o Romă,
Dar nu d-etrusci am gene drage;
Ne plac hoții, rromii ca... vomă.

Mă rog să stau cât mai departe
De împuțit, să inspir aromă
Ce alții-o fac parfum din carte
Și viață ce reneagă... vomă!

E cel mai simplu ”nu se poate!”
Tot să-l invoci, să-l spui de formă
Când fiecare ”tu” ești ”parte”
Să-mprăștii ”lături”, tot de... vomă

Nici zâmbet nu mai am, nu-s om
C-am pierdut simțul, îs tot un rictus
Parezic, spasmic, un atom
Și-aș exploda să curg... Vomitus!
20.10.2011