agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1164 .



Justiția captivă în propria-i grădină
poezie [ ]
satiră

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [furiosul ]

2013-02-02  |     | 



Justiția e miza disputelor din țară
Pe care „potentații” vor s-o acapareze
Uzând precum se vede de forțe din afară
Ce vin să ne impună cum să se procedeze

Dar nimeni nu se uită că astăzi magistrații
Îl au pe „nașu′-n suflet” deși n-ar trebui
Și-atâtea privilegii mai mari ca și-împărații
În vreme ce poporul plătește datorii

Fiindcă precum se știe justiția „cea oarbă”
Așa pe bâjbâite și-a însușit caimacul
Iar ce-a rămas împarte în picături să soarbă
Atât ca să nu moară de foame și săracul

Independența care-i destul de disputată
De toți „interesații” ce vor ca s-o subjuge
E doar o mascaradă atât de prost jucată
Însă c-o înverșunare pân′ la vărsări de sânge

Și ca odinioară unii merg tot cu pâra
La marile imperii ca să se milogească
În vreme ce poporul nu prea-nțelege hâra
Și nici de ce străinii la noi să hotărască

Așa cum nu-nțelege de ce judecători
Interpretează legea să apere doar Statul
În timp ce cetățenii de taxe plătitori
Umblând după dreptate rămân doar cu oftatul

Iar toți bandiții țării și evazioniștii
Sunt liberi ca să fure și să mai jefuiască
Fiindcă magistratura are oportuniștii
Care sunt puși în frunte ca s-o călăuzească

Iar marile imperii ne monitorizează
Nu cu dovezi și probe așa cum e firesc
Ci doar cu bârfe, zvonuri și tot ce mai contează
Să-l apere pe unul pe care nu-l numesc

Dar care este hoțul ce strigă mereu hoții
Și plânge ca milogul când simte c-a pierdut
Când nu poate să tragă el sforile dreptății
Ca să ia tot profitul sistemului corupt

Dar care ca românul „mereu imparțial”
Merge să „prezideze capii magistraturii”
Independenți al căror „înalt profil moral”
Au consimțit s-accepte o culme-a imposturii

Și-atunci independența de ce-o mai reclamăm
Când îi conduce unul „demis și suspendat”
Străin de tot sistemul ce vrem să-l protejăm
Tocmai de-acela care l-a și acaparat ?

De ce judecătorii sunt toți numiți de el
Oare nu sunt în stare să se gestioneze
Ca să nu mai depindă de marele mișel
Acest „nășic din suflet” care să-i șantajeze?

Toate acestea spuse vedeți că ne arată
Justiția captivă în propria-i grădină
Fiindcă independentă ea n-a fost niciodată
Dar nici n-a făcut totul pentru ca s-o obțină






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!