Nevrut indus de receptor,
Înfipt străin de-asemănare
La fel cum dor este că doare,
Dar și mai am un singur dor.

E tot întreg sau o felie
Ce se lipește și reneagă
Așa cum pâine o face întreagă...
S-o rupă apoi cu dușmănie.

E lanț incipient, verigă
Exclusivistă în adresă,
O pază-n pierdere... și-o lesă,
Plantându-și spor cum o ferigă.

E apelativ de noutate
În mreje vechi, schimbând cutume
Futil, cum orice nou la lume...
Jumate de sinceritate.

De timp este un mesager
Purtând trăiri necunoscute,
La fel cum spusele-ar fi mute
Când sunt secrete de mister.

E-o particulă, un organ,
Un biologic artefact,
Dar e și-un individ, un act,
Un cip, impostor pe ecran.

E căutat cum un filon
Marcat cu semn de purtător,
La fel de scump... din muritor
Făcând o piesă pentru don.

E-a repara pe Marx cu Kant
Visând, doar revopsind rugina!
La fel cum pentru orb, lumina
Este-o speranță! Un implant!
27.10.2011