agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1588 .



Pasărea asimptotă
poezie [ ]
[poem vechi]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [surdeavlad ]

2013-02-10  |     | 



Eram o pasăre imperfectă.
mă născusem cu o singură aripă, incapabilă să mă ridice de la pamânt
ba chiar mai mult
cu timpul, aripa a început să crească tot mai mult în mine
spre sufletul meu.
dar aveam un gol, un loc liber unde așteptasem să apară cealaltă aripă.
și n-a apărut.

unele păsări săreau de pe munte.
majoritatea mureau, sau așa credeam, nu aveam voie să ne gândim la ele.
știam că eu rămăsesem aici,
nu puteam zbura, dar mă puteam târî.
și ei au zâmbit când au aflat.

coaja oului în care am crescut rămăsese acolo.
îmi amintea de mine însumi, de izbânda mea
de cum frânsesem o lume de unul singur.
am evadat din timp și spațiu, de ele
nu mai aveam nevoie.
îmi creasem dimensiuni noi, ale mele :
erau moi si miroaseau ca penajul
păsării mamă.
dar m-am trezit într-o dimineață răcoroasă
cu lanțuri în locul liber, lanțuri care mă țintuiau la pământ,
după o vreme, oamenii au venit să se uite la mine ca la o ciudățenie.
dar oare nu asta eram?

ajunsesem să mă întreb asta în fiecare seară
vesperul însemna pentru mine o ploaie de lacrimi
oricât de mult am încercat să frâng lanțurile,
nu erau la fel de subțiri precum coaja oului
pe acestea nu le mai puteam crăpa.
și miroseau
a rugină și mucegai, dar fără flori, mamă, fără florile tale...

lanțurile mele erau lanțurile tuturor
dar eram singurul care vedea lanțuri.
ceilalți vedeau centurile de siguranță…

și nu avem aripi de rezervă…
nimeni nu are.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!