Atât mă „tămâia” cândva o damă
Cu vorbe mari de stimă și respect
Că la un moment dat îmi era teamă
Și-am devenit din start cam circumspect

O cunoscusem fiindcă mi-a fost dat
Să mi-o prezinte-o dragă profesoară
Pe la un carnaval organizat
La noi, în îndrăgita Hunedoară

Avea deja o notorietate
Fiind gazetară-realizatoare
Avidă rău de popularitate
Și de știri bombă scandalizatoare

Bineînțeles că m-a încântat ideea
Când mă aprecia spontan cucoana
Însă habar n-aveam că după-aceea
Va declanșa-împotriva mea prigoana

Într-unul din ziarele locale
Apare-o știre cu-a ei semnătură
Că pentru-activități electorale
Aș fi primit și eu o sinecură

Adică cum se zice-un ciolănel
Un fel de recompensă de la ei
Doar pentru că eu le-aș fi fost fidel
Lunar cu câteva sute de lei

Citind că este vorba despre mine
Și neprimind vreun leu din ce-a zis ea
Eu am considerat că este bine
Să-i cer ca banii-aceia să mi-i dea

Așa că pe un ton decent, umil
I-am reproșat că știrea-i eronată
Cerându-i banii printr-un e-mail
Ca știrea ei fie-adevărată

A bulversat-o tare gestul meu
Și-a rămas fără replică madama
Acel afront căzându-i foarte greu
Încât cu ce-a greșit nu și-a dat seama

Iar eu pierzând și stima și respectul
Cu care-atunci mă „copleșise-o damă”
În ochii multora aș fi suspectul
Și-n mintea ei am devenit o dramă