reînnod același lanț de condiții la infinit
pun tutun în pipă și fumul invadează ca o colonie de nori
plămânul inimii și plămânul drept
nu am nicio atenție pentru stânga unde armura feminină
împrejmuiește inima
la finalul inhalării unui viciu proaspăt
împachetez oricum amintirile scrumite
și într-un sertar al dulăpiorului de lângă pat
sub peisajul colorat și vesel al unui tricou de-al tău
le rânduiesc ca și cărțile citite
după numărul de răni care încă sângerează

colerică
m-apuc să caut sărutul privirii uitate pe coperta cărții tale
și-apoi mă zbat roind în patru camere
între două jumătăți de inimă și două jumătăți de creier


la început e Viața la Intrare
unde toți oaspeții își dau jos pălăria pantofii și paltonul
suspină în colț otrava suferințelor turnată în cafea neagră
de alte Eve banale
fac curățenie chiar dacă știu că genunchii mei spălați de ploi mărunte și dese
se vor păta

apoi mă opresc cu Viața la Masă
te las pe tine și pe alți câțiva să mâncați pe săturate
pentru foamea voastră de a trăi

trecem cu Viața la Baie
vrem să curățăm dantura știrbită de aceste delicii
ceilalți pleacă noi doi rămânem în ultima cameră
cu Viața în Dormitorul emoțiilor
ești singurul oaspete care a venit să rămână
deschizi ferestrele larg
mă dezbraci de haine și gânduri
și dansezi cu mine de parcă aș fi primăvară pentru tine
cu un cuib de rândunele între sâni

într-un târziu
suntem cu viața la intrarea unui alt labirint
și-mi spui:
" Iubito
trenul șanselor e oprit undeva prin noaptea de negru
dar ai fi fost atât de frumoasă
contrastând cu ea prin pudoarea albului tău"

mă întorc resemnată
întărită de jointul fumat pe stomacul gol
am să înnod același lanț de condiții la infinit
te salvez încă o dată sărutându-ți gâtul
acolo unde mărul s-a oprit
chiar dacă știu că am să mă lovesc nevinovată
de armura care-ți protejează inima de Adam
inima ispitită de o altă Evă
pe care ai iubit-o tocmai după ce a plecat.