sunt prea înglodat în percepte
pentru un om liber
bolnav de schimbare

uneori singur mă cert
că-s închis într-un cerc străin
ca-ntr-un tunel fără lumină
de nu pot să ies din carapace
fără nicio temere
iubirea mea pentru oameni
fără să se exprime dezinvolt
e o frustrare zilnică


și dăruiește-te dacă poți
printr-o sclipire de zâmbet și ochi
când nu este altă cale să răzbați
de atâta nepăsare
decât deschizându-ți inima