aburul din respirația unei
crizanteme smulse pe răcoare
mersul pe vârfurile lumii
în timp ce nourii îți fug de sub bolta tălpii
ciute înfrigurate strecoară lumina vieții
prin gene mătăsoase
gustul merelor din copilăria
îngropată de vie în tine
știi că dacă vei deschide ochii
vei auzi ceasornicul
moartea își bate coasa

îți aduni curajul
strecori un pachelbel prin urechile zdrelite
și aștepți să te simți ac între degetele lui dumnezeu
singurul care mai poate să îți peticească sufletul