întotdeauna mi-a plăcut să mă uit la tine pieziș așa într-o dungă de verde și mov
o armată de degete fierbinți mă cutreieră cheamă-mă
iar aripa-ți gheară sângerie se făcea părul fuior de cânepă
uitat într-un colț de suflet pierdut te-nțepam c-un cui ruginit în ochiul sfârșit
ori îți scrijeleam numele pe tâmplă femeie chircită sub sărut
umbră strivită sub frunze

cum treceai tu subțire și înaltă cu strada în piept nălucă fulgerândă
pietrele se fereau să nu te doară pasul - până și în somn se face ziuă