cum stăm noi aliniați și spânzurați de perfuzii
în paturi de fier la perete
la etajul trei salonul unu
salonul spânzuraților
salteaua-i subțire și noi ne facem tot una cu fierul

năluci fumurii ori fulgerate mov
fac filozofie la o țigară pe balcon
sprijinindu-se de o țeavă de calorifer
câțiva bolnavi recită versuri de Nichita
strânși într-un colț
iar marea-i zbârlită și afară a nins ruginiu
frunze strivite

- țipete argintii străpung zarea pufoasă mă ascund în piatră să tac

cei de la salonul trei
se preling pe lângă perete pe hol
în șir indian
cei de la doi desenează curcubeie cu creta
din când în când mai trece câte o asistentă blondă
bâzâind ușor în zbor
ori levitând pe deasupra paturilor
iar pe zidurile reci
e tot o foșgăială de gândaci vioi
ori de bolnavi șchiopi și îngrijitoare cu mopul

s-a înserat și noi cei din salonul unu
stăm tot aliniați și spânzurați de perfuzii
în paturi de fier la perete