S-a dus argintul de nea,
A venit verdele crud.
Magică e țara mea,
Miros reavăn, pământ ud,
Ciripit de călătoare,
Floricele și mult soare.
.
Plecă iarna necăjită,
Cu trei fulgi muiați în spate,
Cocoșată și slăbită,
Și dusă a fost departe!
Tocmai sus, în vârf de munte,
Făcând crestele cărunte.
.
A luat neguri și vânt
Și nopțile nesfârșite.
Împietriri reci din pământ,
Doar de crivăț bântuite.
A luat tristeți și ger,
Plecând în lumi de mister.
.
Norii grei ce-au fost odată,
Au lăsat cerul senin,
Ridicându-și poala toată;
Păsărilor zborul lin,
Soarelui răgaz să crească,
Natura s-o încălzească.
.
Frumos e în țara mea,
Atât verde pe câmpie!
Primăvara râde-n ea,
Zile calde, veselie,
Zumzete prin pomi, în floare,
Viața-i cânt și sărbătoare!