Uriasule cu dinți cariați,
Mi-ai zis să stau aici, în întuneric,
Să te aștept, singură.
Mi-ai pus un căluș la gură, să nu pot striga,
Și cu o frânghie m-ai legat de mâini,
Să nu mă pot mișca.
Și ai plecat.
Mușc cu groază ca să îmi strig alesul,
Și aștept. Dar nu pe tine,
Ci timpul când va putrezi frânghia, să pot pleca.
Nu mai am puterea de-a răbda.

Uriasule cu dinți cariați,
Mi-a zis șuieratul vântului într-o dimineață
Că nu sunt prima, și nici ultima
Pe care o legi cu totul în așteptarea ta.
Cu toate astea, devii mignon în fața mea,
Și o singură forță mai țin ascunsă în mine:
Să fiu prima care pleacă.