aveam un prieten imaginar
nu se îndoia niciodată de el ci doar se întreia să acopere un spațiu cât mai mare
prin sufletele lumii, avea latura "strivială" foarte dezvoltată, vorbea atât de trivial
încât oamenii fugeau ca și cum erau urmăriți de magnetul vieții lor, strivea inimi ce căpătau
forma durerii și se lăsa respirat prin ea până făceau infarct

el asculta eminem
nu era genul de om care să scoată din pălărie iepuri, îl scoatea direct pe Bugs Bunny
"what's up doc", păi lumea lui era plină de doctori "doxați" docenți pleonastici
cu privirile încrucișate de parcă viața se stinsese în ochii lor și lumânările
mai luminau doar degetele retezate ce scriau cu sânge
în singurătatea lui

era prieten cu un prieten imaginar de-al unui prieten de al meu
și ăla alt nebun, se culca cu femei în vârstă și tot repeta că prețul crește odată cu vârsta și greutatea
era pescar și căuta peștișorul de aur în clubul cel mai mare din oraș ca într-un iaz de munte liniștit în care
privea și întreba zilnic "oglindă oglinjoară, cine e cea mai frumoasă nefericită din țară"

dar să-l lăsăm pe el
să revenim la prietenul meu imaginar
dorul de inocență îl transformase într-un câine turbat cu ochii roșii
care mușca din toți străinii care îndrăzneau să îi pășească în întuneric
l-am omorât să îl scutesc de chinuri dar încă îl mai aud din când din când șoptind
o incantație de înviere căreia refuz să îi dau curs

poate calea lui Psycho era diferită dar uneori știa ce vorbea...
"o femeie adevărată nu este femeia care își poartă silicoanele în piept
ca pe o stea de platină cu merite deosebite pentru reprezentarea feminității în lume
ci o femeie pe care mulți nu au cunoscut-o încă"