Rugăciunea frunzei moarte,
În căderea-nlăcrimată,
Umbră rătăcită-n noapte,
În suspinul tău de fată.

Spun iubirii să mă ierte
De păcatul ce ne leagă,
Frica ce ne poate pierde,
Lacrima să-l înțeleagă.

Plâng când te întorci stăpână,
Sărutând cămașa-ți albă,
Ce cu flori de cer e plină,
Și de dragoste e caldă.

Simt genunchii ce mă dor,
Cerul,inimi mi-apasă,
Chiar de-ar fi acum să mor,
Corpul tău îmi va fi casă.