agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-16 | |
Mi-e sufletul atât de sus
Că l-am atins chiar pe Iisus Pe cuiul năclăit de sânge. Ferice-i numai cel ce plânge. Mi-e sufletul metal încins, Capul de trup mi s-a desprins Sub barda unui tânăr gâde. Ferice-i numai cel ce râde. Mi-e sufletul de vânt purtat, Pământul nu l-a mai răbdat, Ridică praful în pustie. Ferice-i numai cel ce știe. Mi-e sufletul spălat de ploi În fiecare zi de joi Și nu mai bate niciun tun. Ferice-i numai cel nebun. Mi-e sufletul o crâșmă veche Cu lăutarii la ureche Și vinul asmuțind lăute. Ferice-i numai cel ce-aude. Mi-e sufletul un ochi deschis, Dar ce-năuntru stă închis Și-mi crapă stelele de sete. Ferice-i numai cel ce vede. Mi-e sufletul sclav la galeră Și mâna-n lanțuri încă speră, Uscată-n soare la amiază. Ferice-i cel ce mai visează. Mi-e sufletul atât de jos Că mi-a zdrobit ultimul os În trupul ce-mi atârnă greu. Ferice fii, copilul meu! Mi-e sufletul de suflet prins, Ochiul-agrafă m-a cuprins Și văd pe stradă oameni noi. Ferice suntem numai noi. Mi-e sufletul atât de viu Că mi-a murit fără să știu Și mori și tu, și mor și eu. Ferice-i numai Dumnezeu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate