suntem părți de-ntreg pe care n-ar putea să le înfrunte
nici o mare depărtare nici o vrajă de pe munte
lipituri ce-avem la bază ne-au fixat atât de bine
că ne anesteziază orice simț de mine-tine

iar de muști din viața goală sânge am și eu pe buze
când lumina ta-mi răscoală miezul zilelor confuze
și frisoane dacă-mi numeri te conjugă bunăoară
să mă prinzi cumva de umeri cu picioarele-n afară

unde toată lumea-n două se desparte din celulă
suntem o ființă nouă o perpetuă pendulă
fără spațiu și secunde univers ce-ntotdeauna
se va duce de oriunde pe oriunde ni-e totuna…

eu am scris ca un Neculce iară tu să-nchizi un-doi-ul
nu-i așa că ești o dulce și cobori să duci gunoiul?