uneori întâlnesc în mine un eu pe care nu-l recunosc
încerc să-l ating dar mă țintuiește cu o privire de gheață
încerc să-i vorbesc dar buzele mele nu se clintesc
iar cuvintele încep să cadă de pe buzele lui
se lovesc de podea cu un pocnet rece și scurt se transformă în piatră
apoi brațele eului meu străin încep să tot crească
lungindu-se până când mă îmbracă în șerpuirea lor grea
până când din strânsoarea lor țâșnește un al treilea eu
atunci brusc se face lumină și în arderea ei
primul eu se transformă în apă
iar al doilea eu se întoarce în eu.