agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-06-01 | |
dacă ești croitor îl ții de picior pe dumnezeu
las-o încolo de rochie, tu ai măsuri de sirenă îți cumpăr dantele micuță glezna ta să le poarte pe bulevarde cu grație de regină știu se va pierde și ea într-o falie putrezită cum oamenii își pierd libertatea prin naștere despre teamă nu mai vorbesc adapă drumul care duce la fabrică te grăbești ești un om de noroi un gândac pentru ei luna răsare la schimbul 3, ție îți este foame te ștergi de sudori mergi înainte duminicile sunt un adevărat lux ești rupt te odihnești te bucuri de un braț de femeie mai nou untul se vinde pe sub mână dai 10 lei pe două pachete din care unul îl păstrezi pentru medici plus pachetul de kent ne lăsăm de țigări ăsta da este un lucru cu adevărat bun ai aflat sanda a mai născut o fetiță 3 kile 400 trebuie să sărbătorim cu pâine și sare cu salamul de sibiu păstrat pentru aceste evenimente speciale desigur pepsi pentru doamne si domnișoare vin bun pentru domni redevenim apoi tovarăși și tovarășe ca de cutumă copiii cresc visează câmpuri de ciocolată și alune iar noi de europa liberă nu ne lăsăm mai bine ne vând ca pe cai dă-l încolo de brifcor îl lăsăm pentru înmormântări moartea se tratează cu lichidul galben al zilelor de dinainte de moarte când stai ca o lespede de carne și aștepți elogiile de la tv de la orele 8 fix trăiască tovarășul și academia reacțiilor chimice să știi că încă mai există chimie destulă când îți pui bluzița ta roșie ah, și nu mai vin americanii ăștia! am auzit că pe afară fac reclamă la țigări pesemne nu se vând destule pachete când pe aici câinii ar fi vomita de fericire dacă ar primi un cartuș când ar vinde un pont ar fuma-o și pe mama dacă ar putea, apoi ar săruta-o printre gratii ca iuda jilava colcăie de muște se așezau odată și pe merinde acum le place cu precădere sângele de om se creștinează îngerii, îl părăsesc în jilava pe dumnezeu pentru oameni îl lasă pe dumnezeu se sfiesc ca fecioarele inspiră adânc și-apoi se culcă pe rogojină lângă „trădătorii neamului” se lipesc de ei ca să nu le mai fie frică și ei plâng ca zăpada într-o noapte adâncă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate