se trezise într-o cameră cu pereții albi
doar pe verticală erau două uși opuse ca într-o sală
de așteptare care îi devenea din ce în ce mai strâmtă

nu-și mai aducea aminte nimic
dar era o amnezie în care toate indiciile
pluteau împrăștiate la suprafața apei

corabia naufragiase violent la hotarul
dintre lumi

avea plămânii grei
abia învăța să respire
inima îi era un câmp de maci unde pășea desculță
aripile proaspăt retezate încă se zbăteau pe podea

ea construia poduri peste a.d.n.-ul trecutului

în buzunare pe un bilețel ud abia se mai descifra
ultimul lucru pe care îl simte un înger
este nașterea lui în om