Sunete de arcă... și mișcări de liră
se aud cum vin... și urcă
din tainița de aur lămurit, a inimii mele
Apoi o simfonie... ca o apă lină, coboară...
și se adună pe arcușul viorii sufletului meu
ce-și lasă-n evantai... razele suave de lumină.

Apare-n zare o perdea de sunete smerite...
ce se unduie la fiecare mișcare, de aripă de înger
și un curcubeu se arată punte...
peste emoțiile cuvinte-lămurite
la chemarea șoaptelor din inima mea... cernute
vor urca în zbor cuvintele inimii mele toate...
spre sălașul de aur și argint, al inimii lui Dumnezeu.

Am revăzut din amintirile ce le-am trăit
Bucuriile ce s-au petrecut...
prin timpul cernut și decojit
în albia veciei tăcute.

Și am lăsat acum... din inima mea plină
iubirea ce am ținut-o
ca o speranță fină în lumină.

Să vă bucurați de fiecare clipă ce-o trăiți...
E dar ceresc... plecat printre poteci de sfinți.
Să nu strivim cu pașii vorbelor pierdute
clipele albe...dintre două inimi regăsite.
Să stăm în tainicul legământ... zece divin
și vom vedea, prin ochi de heruvimi...
pocalul ce deține elixirul vieții...
păzit de serafimi.

Să vrem, să fim în pace și iubire
inima mea unită... cu a lui Iisus Hristos
să fie pe vecie.
Și cele două inimi înfrățite...
să cânte, pe portativul harului cel sfânt, cuvinte.


Acum, imnul păcii și-al iubirii
aici... și-n cerul Domnului să fie
o sfântă poartă spre Iubire.
Iar sufletul meu deodată...
Să treacă la viața, cea nemăsurată...
cea lină-binecuvântată...
în ceruri...
Vie... Toată.


15.02.2013 Romeo – Nicolae + ASiIiVro